Tu cum te raportezi la educație?

Mulți dintre noi suntem conștienți de faptul că cerințele noului secol au ridicat peste tot în lume întrebări precum: „până când” și „prin ce metode” învățăm?

Pentru a răspunde la aceste întrebări, trebuie să fim în primul rând conștienți de rolul pe care îl joacă educația în societatea actuală.

Educația, după cum relatează majoritatea surselor de specialitate, este o componentă a existenței socio-umane și are sarcina de a pregăti individul pentru viața socială.

Din punctul meu de vedere, în România, când vine vorba de educație, tindem involuntar să ne ducem cu gândul la sistemul de școlarizare publică. Acest fapt se datorează rolului major pe care l-a jucat școala în educația tinerilor, minimizând astfel rolul esențial educativ al familiei și al societății.

Principalele impedimente în evoluția sistemului educațional românesc, așa cum le văd eu, au fost perioadelor istorice prin care am trecut și urmările acestora, dar mai ales guvernele care s-au perindat și au ignorat complet sistemul educațional și nevoile reale ale societății.

Cu toate că, la momentul actual, nu putem spune că ne mândrim cu sistemul educațional public existent în țara noastră, ne permitem să sperăm că lucrurile se vor îmbunătăți. Până acest fapt se va materializa, haideți să tragem o privire scurtă asupra opțiunilor pe care le avem la dispoziție.

Te-ai gândit vreodată cum ar arăta viitorul fără manuale școlare? Dar fără note, fără ierarhii, fără comparații între elevi, fără examene și fără competiție? Ai vrea ca școala să fie un loc unde copiii asimilează informația prin joc, descoperind lumea înconjurătoare în mod propriu, fără să stea drepți în băncuțe?

Dacă răspunsul tău la întrebările de mai sus este da, atunci află că în anumite școli private din România, aceste idei chiar sunt puse în aplicare. Unitățile ce promovează acest stil de educație poartă numele de alternative.

Alternativele educaționale sunt variante diverse de organizare școlară care propun modificări ale anumitor aspecte legate de formele oficiale de organizare a activității instructiv-educative. Trei dintre cele mai cunoscute sunt: școala Step by step, pedagogia Waldorf și metoda Montessori.

Țin să menționez că aceste alternative, pe lângă avantajele majore ce le însoțesc, au și un mare dezavantaj: costul ridicat. Fiind mediu privat, nu orice părinte are posibilitatea financiară de a-și înscrie copilului într-o astfel de unitate. Raportându-mă la salariile actuale din România și la nivelul de trai existent, consider că acei părinți care reușesc să-și înscrie copiii în astfel de unități, depun un efort financiar considerabil.

Înțelegând problemele cu care se confruntă sistemul de școlarizare publică din România și studiind alternativele educaționale, am dezvoltat afinități asupra alternativei Montessori. Tind să cred că aceasta rezonează cel mai bine cu modul meu de gândire actual.

Vă sfătuiesc să citiți și următoarele articole de pe site ca să puteți înțelege mai bine în ce constă această alternativă.